In anii 1948-1950, arheologii au descoperit in limitele Orheiului Vechi, pe malul Rautului, vestigiile a trei constructii, ce s-au dovedit a fi baile din epoca Hoardei de Aur. Similare din punct de vedere tipologic, aceste constructii erau dotate cu un sistem de incalzire hipocaust la subsol, aveau tevi de evacuare spre exterior pentru vaporii de aer supraincalziti, posedau retele de alimentare cu apa destul de ramificate. 
Stramosii romanilor desemnau prin termenul feredeu localul public pentru scaldat – baia

Cladirea avea in plan forma unui patrulater cu lungimea de 40 m si latimea de 23 m. Peretii erau facuti din piatra colturoasa putin prelucrata. Mai bine sunt prelucrate blocurile de la usi. Baia avea doua sectii, probabil, una pentru femei si alta pentru barbati. Camerele de scaldat erau de diferite marimi. Toate incaperile erau dotate cu apeducte din tevi de lut, care treceau prin perete. Cladirea, in intregime, avea incalzire centrala, de tipul termelor antice. Aerul cald circula in spatiul gol de sub podeaua de piatra incalzind-o.

Unele incaperi ale baii erau captusite cu lespezi de marmura. in cladire era prevazuta o sala pentru odihna dupa baie. Aici erau scaune si o masa de piatra. Baia, fundatiile careia s-au pastrat pana in prezent, este una din cele trei feredeie facute in prima jumatate a sec.XIV in diferite colturi ale orasului. Faptul ca bastinasii n-au uitat unde au fost feredeiele, sugereaza presupunerea ca ele au functionat si dupa izgonirea ocupantilor si eliberarea orasului