În 1868, schitul este transformat în mănăstire, anul 1868 fiind declarat anul fondării mănăstirii. Cladirea Bisericii de iarna Sf. Dumitru, construită în 1775 de către Iordache Curchi, este un exemplu foarte reușit al stilului neobizantin, în timp ce biserica Nașterii Maicii Domnului (1808-1810) este construită în cele mai bune tradiții ale clasicismului cu elemente de baroc. Biserica de piatră "Naşterea Maicii Domnului", cu o frumoasă clopotniţă situată alături, a fost cea dintîi biserică de pe teritoriul mănăstirii, denumită biserica de vară.

Biserica de iarnă Sf. Dumitru a fost construită mult mai tîrziu, lîngă chiliile egumenului. Tot aici în incinta mănăstirii au mai fost construite încă 9 corpuri de chilii, două trapeze cu bucătării, un beci, grajdul şi şopronul. Cea de a treia biserică, concepută în stil bizantin, a rămas neterminată. Mănăstirea avea o bibleotecă foarte bogată, o staţie electrică mobilă, o conductă de apă, o şcoală, un hotel şi un atelier.

În 1958 mănăstirea a fost închisă. În clădire s-au transferat căteva secţii ale spitalului de psihiatrie. A fost redeschisă abia în toamna anului 1994, cînd s-au efectuat lucrări de restaurare, s-au reconstruit poarta şi zidul.