Prima atestare documentară a localității cu numele „satul lui Oleșco” datează din 20 decembrie 1437, fiind menționat printre satele care aparțineau panului Mihail de la Dorohoi. Moșia Olișcani a aparținut și marelui cărturar Grigore Ureche, iar după moartea acestuia o jumătate din satul Olișcani era cumpărată de Vasile Mîrzacul, mare căpitan de Soroca.

În 1923 la Olișcani sînt înregistrate 900 de gospodării și  circa 6000 de locuitori, o gospodărie boierească, cooperativă agricolă, școală primară, două biserici, post de jandarmi, primărie, 5 cîrciumi.

Pe vatra satului Olișcani arheologii au descoperit 3 vetre de sate părăsite, vechimea cărora este de circa 4000 de ani. Așezările străvechi au ars, pe locurile lor fiind identificate urme de case din bîrne unse cu lut, grămezi de lut urs, diverse obiecte, în special vase de argilă pictate, caracteristice pentru epoca neolitică (mileniile IV-III î.Hr.)