În prezent mănăstirea are două biserici. Biserica de iarnă cu hramul „Naşterea Domnului”, ridicată în 1868 şi cea de vară, din piatră, cu hramul „Sfîntul Dumitru”.
Pînă la 1815 mănăstirea Vărzăreşti era de călugări, transformîndu-se după această dată în mănăstire de maici. În 1894 au mai fost construite două noi blocuri locative, iar în 1903 a fost reînnoită catapeteasma. În anul 1906, pe timpul egumenei Augustinia, biserica de vară a fost mărită, formînd un foişor deschis spre vest. În cadrul mănăstirii funcţiona o şcoală de fete. În perioada interbelică mănăstirea Vărzărești cunoaște o înflorire deosebită, aici ajungînd să viețuiască peste 200 de călugărițe.

Cu timpul ansamblul monastic a ajuns într-o stare jalnică, biserica de vară s-a ruinat, rămînînd fără turlă, iar clubul, din cauza proastei întrețineri a bisericii care îl adăpostea, a fost transferat în altă parte. Numai căsuțele celor 15 călugărițe și surori care mai erau în viață în 1989 au rămas intacte.Mănăstirea dispune de două icoane preţioase, ambele de o frumuseţe rară: „Maica Domnului de Vărzăreşti”, datată cu 1904 şi icoana „Prodromiţa”, o pictură de excepţie lucrată la muntele Athos. La mănăstire, în prezent, îşi săvîrşesc serviciul 4 slujitori (trei preoţi şi un ierodiacon), 40 călugăriţe şi surori la ascultare.

În 1990, la cererea călugărilor și creștinilor din sat, a fost reînființată mănăstirea. Începînd cu anul 1992 şi pînă în prezent, grație eforturilor credincioşilor și clericilor la mănăstire au fost realizate importante lucrări: reparaţia bisericii „Sfîntul Dumitru”, construcţia unui bloc locativ pentru maici, construcţia gardului din piatră şi a unei mici porţiuni de drum, amenajarea curţii. De asemenea, se realizează lucrări de pictare a interiorului bisericii „Sfîntul Dumitru”.