Denumirea satului vine, potrivit legendei locale, de la exclamarea unui călugăr, care bînd apă din izvorul Ula, zise „ce rece e Ula”. Prima menţiune documentară a localității datează din 25 iulie 1599. Investigaţiile arheologice atestă în perimetrul satului rămășițele unei cetăţi din pămînt din secolele VIII-IX.

Mănăstirea Răciula a fost înființată în anul 1797, de doi frați, Andrei și Ioan Roșca, preoți din satul Pașcani. Moșia pe care s-a construit mănăstirea a aparținut răzeșului Lupu Stratan. La început a fost mănăstire de călugari, însă în anul 1811, în urma desființării schitului Mana din apropierea mănăstirii Curchi, aici se înființează o obște de călugarițe. Se construiesc două biserici: a Nașterii Maicii Domnului (ridicată în 1800 și reînnoită în 1845) și a Sfîntului Ierarh Nicolae (ridicată în 1822, reînnoită în 1880).

La o margine de sat se găsesc nişte lacuri mari în valea rîului Ichel, care aici formează o pîlnie din dealuri înalte (Chiscul Moscalului, Coasta Midarii, Mitocel, Tolacu, Turna Veche, Buda). Plin de mister este locul din sat numit „Beciul lui Caradgi", probabil că este legat de numele vreunui boier de origine turcă, care şi-a avut aici lăcaşul sau este locul, unde potrivit uneia dintre numeroasele legende, care circulă prin zonă, a fost ascunsă o comoară.

Atracții turistice ale zonei sînt vatra medievală a satului și vestigiile unei cetăţi din pămînt din secolele VIII-IX; Mănăstirea „Naşterea Maicii Domnului" (1794); Muzeul satului; Vinăria „Fraga.