În 1753, Constantin Racoviţă o înzestrează cu moşia tîrgului şi cu izlazul cumpărat de la familia Cantacuzino. Tot acum, el închină mănăstirea, Patriarhiei Antiohiei şi aici se instalează călugări greci. Grigore Ghica la 1776 întăreşte vechile acte pe care, în 1783, le întăreşte şi Alexandru Constantin Mavrocordat. În 1803 Alexandru Constantin Moruzzi voievod, stabileşte din nou hotarul între tîrg şi mănăstire aşa cum fusese stabilit prima oară în 1780.
Mănăstirea era în 1840 în culmea bogăţiei, dar acestea erau jefuite de călugării greci, care erau mereu în conflict cu locuitorii tîrgului Botoşani. Aceştia, încă din 1805 se plîngeau domnitorului de relele ce le făceau călugării greci de la Popăuti.