A agonisit suficienţi bani pentru a-şi vedea visul împlinit, să-şi facă o minifabrică de ceramică. Şi-a cumpărat toate instrumentele necesare şi s-a apucat de treabă. „Am angajat cinci oameni şi afacerea mergea ca pe roate. Primeam comenzi de la oameni vestiţi în acea regiune. Făceam totul — de la vase de bucătărie până la ghivece pentru flori şi suvenire.” În 2009 a venit acasă definitiv. „Ceva m-a tras aici, se vede că nu mi-i dat să prind rădăcini în altă parte.” Şi-a cumpărat o casă şi pământ necesar pentru o fabrică. Doreşte să-şi continue lucrul început în Italia. „Am planuri mari, să construiesc o fabrică de ceramică, în care oamenii din sat să-şi găsească un loc de muncă aici, acasă. Cred că vor lucra circa cincizeci de oameni.”

În cadrul acestei fabrici, Vasile vrea să instruiască tinerii, să-i înveţe acest meşteşug. „Doresc să ducem tradiţia mai departe, fiindcă satul nostru era renumit prin această îndeletnicire.” Directorul muzeului din satul Hogineşti, Tudor Roşca, spune că, din cele mai vechi timpuri, olăritul ocupa un loc de frunte în tradiţia satului. „Acum au mai rămas patru meşteri, care sunt în vârstă. Dacă mor, va pieri emblema satului. De aceea ar fi foarte bine ca Vasile să-şi împlinească visul. Aşa se va păstra această îndeletnicire în satul Hogineşti — meşteşugul se va transmite generaţiei tinere, şi tradiţiile milenare de prelucrare artistică a lutului vor fi cunoscute şi de nepoţii noştri.”