Pornirea: 09:00, de la Circ
Durata: 1 zi

TARIFE:
- Pret standart 143 lei/persoana.
- Primul rind din autocar - achita 173 lei

Pretul include:
- transport tur retur (autocar)
- servicii ghidaj profesionale
- vizitarea manastirilor: Condrita, Suruceni, Capriana

Manastirea SURUCENI

În fața ochilor ni se deschide o parte din rai, acolo unde domină liniștea, armonia, bunăvoința, discernământul, înțelepciunea. Am avut marea bucurie să o cunosc, în sfârșit, față în față pe Stareța Mănăstirii ”Sfântul Gheorghe” din Suruceni, maica Epistemia, plină de har și înțelepciune. În jur domină o curățenie impecabilă. Totul este aranjat cu gust. Primăvara este anotimpul perfect pentru a (re)descoperi Mănăstirea din Suruceni. Natura este perfectă, florile sunt cele care ne inundă și ne curăță sufletele noastre.După mai bine de 8 ani de reparații, anul acesta a fost redeschisă biserica ”Sf. Nicolae” de pe teritoriul Mănăstirii Suruceni. În perioada sovietică, lăcașul a fost transformat în spital, iar altarul – în sală de operaţii.

Puțini știu probabil că aici, la Mănăstirea Suruceni, sunt cele mai vechi moaște din spaţiul danubiopontic și anume cele ale Sfinţilor Epictet şi Astion. Părticele ale acestor moaște au fost aduse la Mănăstire încă în anul 2005. De asemenea, aici găsiți o parte din moaştele Preacuviosului Antipa de la Calapodeşti, dăruite în anul 1999 de mănăstirea Schimbării la Faţă – Varlaam (Rusia) și multe altele.Sfintele moaști sunt făcătoare de minuni, dacă te rogi și ai credința puternică.

Tot aici se află și două icoane vestite : Mântuitorul binecuvântând cu Evanghelia şi Maica Domnului cu Pruncul „de la Suruceni”.Din anul 2000, stareţă a mănăstirii Suruceni este egumena Epistemia (Goncearenco). Deja de 17 ani Maica Stareță Epistemia pune sufletul și harul său pentru ca Mănăstirea Suruceni să fie atât de caldă și de primitoare, atât de ordonată și în armonie cu cele sfinte. Maica Epistemia este o gazdă extrem de bună, pe care ai sta să o tot asculți zile întregi.

Sunt sigură că având mai multe asemenea dezbateri, sunt tot mai aproape de a afla unele adevăruri. Ar fi foarte bine să fie organizate cluburi de discuții despre viață, despre esența noastră, despre cum să trăim fără ca să ne fie rușine să ne uităm în oglinda sufletului nostru. Așa ar mai exista o șansă să readucem în societate valorile spirituale, umane, care, pare se, demult au fost uitate și călcate în picioare. Într-o societate atât de degradată, cum este a noastră, asemenea discuții ar putea fi salvarea sau calea cea corectă de urmat. Dar, așa cum spunea și maica Epistemia, poți să le oferi hrană sufletească doar celor care au nevoie de ea, iar cei care au nevoie vin la mănăstire, la biserică și se interesează.Despre multe ne-a vorbit Maica Stareță în aceste aproape 3 ore. Am notat foarte multe idei care ne sunt utile în fiecare zi. Voi veni în unele din postările mele ulterioare pe blog cu un rezumat al discuțiilor noastre, pentru că sunt convinsă, despre cum să ne trăim viața este bine să afle, să cunoască cât mai multă lume.Iată câteva dintre idei:

*”Libertatea înseamnă a te pune în parametri. Libertatea înseamnă a te elibera de propriile patimi. Sunt liberă când nu mă ghidează poftele”.

*Rodul dragostei sunt copiii, care nu se planifică în timp. Dragostea nu se planifică, este sentiment care curge, este dăruire. Întâlnirea bărbatului cu femeia este o mare taină. Nu este satisfacerea instinctelor. Este compatibilitate de ordin spiritual, intelectual și ulterior vine fizicul.

Manastirea CONDRITA

Mănăstirea Condriţa a fost fondată în anul 1783, credincioşilor le-a fost restituită în anul 1993. Este situată la marginea satului Condriţa, raionul Străşeni, la 25 km de Chișinău, pe rîuleţul Catargul. În anul 1946 o parte a clădirilor mănăstirii a fost dată pentru a se organiza aici Şcoala Profesională Agrară. În anul 1947 întreaga mănăstire a intrat în posesia şcolii. În anul 1960 a fost transformată într-o tabără de vară. În locul cimitirului mănăstirii vechi a fost ridicată o estradă, o mare parte a mormintelor a fost distrusă. Biserica mare de vară Sf. Nicolae a fost transformată într-un club, iar cea veche de iarnă, Adormirea Maicii Domnului - în depozit. Călugării au fost transferaţi la mănăstirile de la Suruceni şi Căpriana. În anul 1993 mănăstirea a fost restituită credincioşilor.

Restabilirea şi reconstrucţia mănăstirii se face de la începutul anilor 2000 şi continuă pînă în prezent.

În apropiere de mănăstire sînt multe locuri pitoreşti, unde te poţi odihni, chiar în sat se află binecunoscuta prisacă şi chiar un Muzeu al Mierii, pe care-l puteţi vizita, dar mai ales puteţi savura mierea.

Mănăstirea Căpriana 

Este una dintre cele mai vechi mănăstiri din Republica Moldova. Este situată în zona centrală a țării, la aproximativ 40 km nord-vest de Chișinău, în ținutul deluros împădurit care purta odată numele de Codrii Lăpușnei. Considerata de mulți istorici, ultimul bastion al arhitecturii voievodale din Republica Moldova, aparținând spațiului cultural românesc.

Prima mențiune documentară a Căprianei este cea din 1420, când într-un hrisov al vremii mănăstirea este menționată într-un act de stabilire a hotarelor unui boier.

O a doua și mult mai importantă mențiune documentară datează din 1429 prin care Căpriana primește statutul de mănăstire domnească din partea domnului Alexandru cel Bun. În acest act lăcașul sfânt este numit „mănăstirea de la Vâșnovăț unde este egumen Chiprian”. Aici se amintește că mănăstirea este ctitoria răzeșilor din satul Mereni. Fiica unuia dintre cei mai de bază oameni ai locului și nepoată a egumenului mănăstirii, Marena, avea să devină soția domnului. Doamna Marena a dăruit mănăstirii un pretios epitrahil brodat între anii 1427 si 1431. Este cea mai veche broderie de acest fel cunoscuta pâna astazi. Pe ea erau reprezentate, pe lânga chipurile sfânte, și portretele lui Alexandru cel Bun și al sotiei sale.

Căpriana avea în acele vremuri în stăpânire o prisacă, (stupăritul fiind pe atunci o îndeletnicire predilectă a monahilor), o moară (sau chiar mai multe) și o moșie formată din satele Târnauca, Cârlani, Călinăuți, Cunila, Săndrești și Pârjolteni.

Având statutul mănăstire domnească, așezământul monastic s-a bucurat de grija mai multor domnitori ai Moldovei. Prima biserică din piatră, cu hramul Adormirea Maicii Domnului - din care s-au păstrat fundațiile, descoperite de arheologi în 1993, a fost zidită în vremea domniei lui Alexandru cel Bun, în jurul anului 1425.

Ștefan cel Mare a făcut și el reparații bisericii inițiale (Căpriana I), în urma cutremurului din 1471. Acel prim lăcaș era mai masiv decât biserica actuală, însă un nou cutremur, și mai puternic, i-a adus mari stricăciuni în anul 1516.

În 1542 – 1545, domnitorul Petru Rareș a făcut ample lucrări de restaurare, după cum se consemnează în cronica lui Grigore Ureche. El a rezidit biserica din temelii (Căpriana II, cea actuală). Din acele timpuri se mai păstrează până azi doar zidurile până spre cornișă, sistemul de boltire fiind reconstruit în epoca modernă, în stil neoclasic. Planul bisericii a rămas cel tipic moldovenesc, din epoca medievală - acesta fiind, de altfel, singurul monument de cult păstrat din acea epocă pe teritoriul Republicii Moldova.

Alexandru Lăpușneanu, născut în zona Lăpușnei, a efectuat noi lucrări de întărire și dezvoltare și a făcut importante donații mănăstirii. Ctitor a fost și domnitorul Vasile Lupu, care a reînnoit prestolul, pavimentul și iconostasul bisericii voievodale. La sfârșitul secolului al XVII-lea, mănăstirea Căpriana cunoaște o perioadă de declin. În 1698, mănăstirea a fost închinată mănăstirii Zografu de pe Muntele Atos.