De-a lungul secolelor Buyukada a fost casă şi loc de exil sau refugiu pentru prinţi bizantini şi prinţese răzvrătite, pentru dizidenţi celebri sau cadâne rămase „fără serviciu" după desfiinţarea haremului. A închis ochii la tot şi a fost gazdă bună. Încă din perioada otomană, marii bogătaşi ai Istanbulului au început să-şi construiască reşedinţe de vară aici, care mai de care mai arătoase. Casele au rămas, deşi au schimbat mai mulţi proprietari, şi astăzi sunt principala atracţie a insulei. Sunt convins că un arhitect sau un pasionat de construcţii vechi ar avea multe de spus la acest capitol însă eu sau tu care citeşti acest articol suntem fericiţi să le admirăm din legănatul caleştii, să fabulăm în minte despre cum petrecea lumea bună în trecut şi să trecem mai departe.
