Cricova se poate numi oraș din mai multe considerente. Pe parcusul istoriei sale, Cricova a dovedit să fie un oraș perspectiv. Pentru prima data a fost pomenit in letopisetele regale din 1692, reprezentând un sătuc cu 200 de familii. Printre primii gospodari ai acestor locuri au fost Vasile Vornic, Grigoaș Duga, Carpu Covrig, Petra și Toader, Lupul și Petru, aceștia având loturi mari de teren, chiaburi și membri executivi ai primăriei locale.

În ceea ce privește toponimul localitatii Cricova in tradiția locală există mai multe versiuni. Una fiind că Cricova a aparut de la cuvintul slavon cric "strigat", oamenii vorbeau că dacă strigi într-un capăt al stânei în celălalt, răsuna ecoul. Are dreptul la existență și o altă versiune, că la baza numelui ar sta numele unui vechi locuitor sau stăpân al satului: Cricovan sau Cricovici, în documente sub astfel de nume de familie a fost găsit un singur om, Petru Cricovici, scrib a lui Petru Rareș

Aici se întâlnesc livezi, imaș, pădure, câmpii. Solul predominant e cernoziom humificat slab si cele levigate. Clima este temperat-continentală, verile sunt calde si uscate iar iernile reci și blânde. Aici sunt diferite instituții administrative ca școlii: școala rusă nr.77; liceul teoretic "A. Mateevici"; școala pentru tineret de Arte, grădinița nr.33; primărie, casa de cultură, farmacie, spital, alimentare, minereuri, combinate(3), etc.